Viata mea ca sportiva

In timp ce multi dintre tinerii de astazi privesc sportul ca fiind “ora aia plictisitoare de luni”, eu pot afirma cu tarie ca sportul reprezinta o mare parte din viata mea.  Mai mult de jumatate din viata, aproape 11 ani, am petrecut in sali de sport, stadioane si cantonamente.

Aveam 7 ani cand am invatat sa joc volei, acela fiind momentul in care am realizat dorinta de a sti mai mult, de a putea mai mult. In ciuda faptului ca sunt singura la parinti, implicit egoista, voleiul m-a facut putin mai “generoasa”, invatandu-ma ce inseamna lucrul in echipa, acoperind aspecte de la protejarea celui accidentat pana la oferirea unui alt membru al echipei o sansa la marcarea unui punct. Am invatat sa impart bucuria cu ceilalti si, de asemenea, am invatat ca fara munca asidua, in cazul meu fizica, nu poti realiza nimic. 
Nu neg ca exista si zile in care chiar sunt obosita si nu pot juca la capacitate maxima, insa odata ce intru pe teren si prima minge este servita, parca lucrul pe care inainte il numeam “chin” acum este pura placere si pasiune.

Pe scurt, sportul a devenit un mod de a trai, nu numai un hobby. Este modalitatea perfecta de a te dezvolta armonios, atat fizic, cat si psihic, ca pana la urma e “Mens sana in corpora sano”, nu?

                                               Radulescu Adina